De ce o poză cu sistemul solar?
Pentru fiecare familie copilul este centrul universului, adică soarele. Unii părinți chiar așa îi și zic copilului: Soarele meu! Este foarte bine și e normal.
Ce face soarele? Ne dă lumină și căldură!
Ce fac planetele? Toate se învârt în jurul soarelui.
În cazul nostru toată familia se învârte în jurul copilului, începând de la părinți, bunici, mătuși etc. Deci copilul e soarele și familia planetele. Până aici totul e super. Toate sunt bune și frumoase.
Dar la un moment dat se întâmplă o schimbare în toată această galaxie și.... e timpul ca soarele să meargă din galaxia familiei în galaxia grădiniței. Ajuns acolo totul se schimbă. Când soarele nostru ajunge la grădiniță, ghiciți ce? Întâlnește mulți alți „sori” și o singură planetă, poate două. Altfel spus copilul ajunge la grădiniță, unde sunt mulți alți copii și o singură educatoare, poate două.
Ce se întâmplă acasă când soarele are o nevoie sau o dorință? Dintre toate acele planete, una sigur îi va satisface nevoile sau dorințele în cel mai scurt timp posibil.
Ce se întâmplă la grădiniță când mai mulți „sori” au câte o nevoie sau dorință în același timp? Planeta le îndeplinește nevoile în ordinea priorităților. Adică să presupunem că un copil îi cere apă, altul vrea la baie, altul vrea jucăria de sus de pe raftul la care nu ajunge, altul și-a lovit colegul și altul vrea jucăria celuilalt coleg.
În ce ordine îndeplinești tu ca educatoare acele nevoi? În primul rând trebuie să facem diferența între dorințe și nevoi. Copilul care vrea o jucărie are o dorință - a primi o jucărie nu e o nevoie de bază. Însă cel care este lovit, cel care dorește apă și cel care vrea la baie au câte o nevoie care trebuie îndeplinită cu prioritate față de dorința celui care vrea o jucărie. Deci mai întâi fug la copilul care a fost lovit (pentru a-i îndeplini nevoia de siguranță) timp în care îi spun celuilalt că poate merge la baie, apoi îi dau celuilalt apă, apoi merg să gestionez situația în care un copil vrea jucăria celuilalt, iar apoi îi dau și ultimului jucăria de sus de pe raft. Sau poate uit să îi dau jucăria de pe raft, nu de alta dar între timp au mai apărut alte dorințe și nevoi. Și vine apoi în ziua următoare părintele nemulțumit că nu i-am dat copilului său o jucărie.
Copiii trebuie să învețe să aștepte. Nu se poate să primească în 2 secunde tot ce doresc. Dacă le dăm tot ceea ce ne cer în două secunde, îi învățăm că orice dorință au cei din jur trebuie să le-o îndeplinească în doi timpi și trei mișcări și că dacă nu se întâmplă asta e groaznic și oribil și încep să facă o criză de plâns. Dacă îi învățăm să aștepte le educăm răbdarea și le creștem toleranța la frustrare. Azi așteaptă 2 secunde, mâine 10 secunde, poimâine 1 minut, apoi 3 minute, apoi 5 minute și tot așa progresiv. Părinții trebuie să accepte și să înțeleagă că o educatoare nu poate îndeplini toate dorințele și „mofturile” unui singur copil. Și că datoria ei e în primul rând să le îndeplinească nevoile.
Dacă soarele tău face câte o criză la grădi de fiecare dată când nu obține ce vrea, atunci ce se va întâmpla? Știți că soarele cu toate că e el călduros și luminos, uneori ne mai și arde. Și ca să evităm asta ce facem? Începem să îl evităm. Evident niciun părinte nu își dorește ca al lui copil să fie evitat de ceilalți copii.
Pentru fiecare părinte copilul lui e cel mai special, și e foarte bine. Și pentru fiecare educatoare toți copiii pe care îi are în grupă sunt la fel de speciali și ea îndeplinește fiecăruia nevoile în ordinea p r i o r i t ă ț i l o r.
Vă doresc să creșteți „sori” atât călduroși, cât și luminoși.
Psihoterapeut Alexandra Jarda