Atașamentul constă într-o clasă de comportamente sociale, cu o funcție proprie specifică, care este în mod esențial aceea de a putea menține proximitatea cu o altă ființă a propriei specii considerată mai puternică și în măsură să protejeze.
Interacțiunile cu alții semnificativi, în momente de stres, sunt internalizate în reprezentările mentale ale sinelui și ale altora (modele atașament), care, la rândul lor, organizează cogniții, afecte și comportamente relaționale.
Atașamentul se referă la un tipar de relaționare de lungă durată, pe care o persoană o stabilește cu o altă persoană apropiată.
Altfel spus modul în care figura de atașament (de cele mai multe ori mama) se comportă cu copilul îi va influența acestuia modul în care el se va vedea pe sine, pe ceilalți și lumea.
În funcție de această interacțiune, copilul dezvoltă 4 tipuri de atașament: un atașament securizant care așa cum îi spune și numele e sănătos, și alte 3 tipuri de atașament nesănătos sau insecurizant, și anume atașamentul anxios, cel evitant și cel dezorganizat.
Vestea bună este că dacă aveți un tip de atașament insecurizant, cu ajutorul unui psihoterapeut există șansa să ajungeți la un atașament securizant dobândit.