Copiii au nevoie de limite

Ce înseamnă asta?

E important ca părinții să știe când să îi spună copilului “Stop! Asta nu e bine! Nu pot să te las să faci asta!”. Sau pur și simplu un NU ferm când situația o cere (spre exemplu când vrea să stea în mașină fără centură de siguranță sau când vrea cea mai scumpă jucărie).
Multor părinți le e teamă să impună limite și lasă copiii să facă ce vor. Fără supărare dar asta se numește neglijență, permisivitate! Un copil are nevoie să știe că sunt lucruri care i se permit și care nu.
Nevoia de limite a unui copil a fost descrisă de pedagogul Janet Gonzalez Mena în felul următor: “Imaginați-vă că mergeți cu mașina peste un pod pe timp de noapte. Dacă podul nu are balustrade veti conduce încet și cu teamă. Dacă vedeți balustradele puteți conduce cu mai multă încredere și cu ușurință.”
Când copiii testează limitele “caută balustradele” de care au nevoie pentru a se simți în siguranță. Dacă adultul spune un lucru, dar apoi se răzgândește e ca și cum copilul mișcă balustrada și vede că nu e sigură – se rupe. Asta înseamnă că el poate cădea, deci nu mai e în siguranță. De aceea e extrem de important să impuneti limite și să vă tineti de ele. Dacă așa am spus așa rămâne. Adultul e cel care are ultimul cuvânt. Copiii testează, testează dar dacă adultul nu cedează copilul învață că poate conta pe cuvântul adultului și se va simți în siguranță. Copiii crescuti fără limite devin nesiguri pe ei. Credeți că mie nu îmi testează copiii limitele? Zi de zi 27 de copii. Unii insistă de zeci de ori:
Copil: Alexandra pot să…?
Eu: Îmi pare rău, dar nu pot să te las pentru că…(explic de ce nu se poate)
Copilul: Dar te roooog.
Eu: Am spus nu (pe un ton calm).
Copilul: Biiine. Peste 3 minute ca și cum n-am fi discutat:
Copilul: Alexandra pot să…?
Eu: Îti aduci aminte ce ti-am spus mai devreme?
Copilul: Că nu se poate?
Eu: Exact.
Copilul: Dar vreau.
Eu: Știu că vrei, te înțeleg dar ti-am spus că nu se poate.
Copilul: Biiiineeee. 🙄 Peste 10 minute:
Copilul: Alexandra te iubesc.
Eu: Și eu te iubesc.
Copilul: Acuma pot să…?
Eu: Am zis că nu se poate. Așa continuă unii copii de câte 5, 10, 15, 20 de ori. Insistă, insistă, insistă. 
Și credeți-mă că e supeeeer greu să nu cedezi. Mai ales când încep cu dulcegării, cu te iubesc și ești cea mai bună. Te topești, da știu. Dar mai știi balustrada? Și ea se topește. Și ghici ce? Dacă se topește copilul nu se mai simte în siguranță, nu mai simte că poate avea încredere în ceea ce spui. Doar ai spus și apoi ai cedat, nu?
Repet, nu-i ușor să nu cedăm dar e important! Pentru binele copiilor. Și e important să le explicam de ce nu le permitem anumite lucruri. Într-un mod realist. Am auzit și replici: “Nu se poate și gata!” Normal că insistă copilul, pentru că are nevoie de o explicație, de claritate.
Am impresia că multor părinți le e teamă că îi vor supăra pe copii și că vor pierde iubirea lor. Copiii oricum vă iubesc. Chiar și atunci când le impuneti limite.
Aaaa! Și dacă auziți că vă spun lucruri urâte când impuneti limite…gândiți-vă că e modalitatea lor de a reacționa la frustrare. Nu spun adevărul. Continuă să testeze limitele.
Dacă eu le impun limite copiilor, aceștia se frustrează și îmi spun că sunt cea mai rea și că mă zic la mamele lor. Credeți că îi cred? Știu că zic asta pentru că sunt furioși și nu pentru că ar crede asta despre mine. Oricum după ce le trece îmi spun din nou că mă iubesc. 🙂 

Psihoterapeut Alexandra Jarda

Programări online la: 0746013907