Voi începe să îți spun povestea mea de când eram copil, deoarece tot vorbim de copiii interiori. Am avut și eu destui copii răniți în interior și cu siguranță mai am destui.

Copil fiind am fost un copil cuminte, ascultător și plin de anxietăți. Copilul care era atent să nu supere pe nimeni și care își lăsa propriile nevoi deoparte pentru a îndeplini nevoile altora. Exact! People pleaser! Totuși când paharul se umplea apărea copilul furios care zicea: „Gata!” Însă el dispărea la fel de repede cum apăruse pentru că imediat venea cel care spunea: „Hey! Nu-i voie să superi adulții, vrei să ne certe?” Și furia tăcea. Dar tot ieșea ea. Știți cum? Cu amigdalite. Pe principiul: Tot ce nu se exprimă, se imprimă. Toate acele cuvinte nerostite se transformau în dureri de gât cumplite. Am făcut și-o rimă. Acum a vrut să își facă simțită prezența copilul care are simțul umorului, dar și cel care vrea să arate că performează. Da, copilul perfecționist care spune că dacă nu iese totul perfect ceilalți te vor respinge. Există în interiorul meu și copii jucăuși, veseli, spontani și creativi.

Copilul acela care era atent la nevoile altora a zis: „Te duci la liceul pedagogic.” L-am ascultat. Apoi, 4 ani mai târziu a luat decizia să merg la Facultatea de Psihologie ca să pot îndeplini nevoile altora „ca la carte”. Imediat a apărut anxiosul care a zis: „Ce? Doar la o facultate vrei să te înscrii? Nici vorbă! Dacă nu intri?” Așa că m-am înscris și la Sociologie. Și ce să vezi? Am intrat la ambele. Apoi a venit perfecționistul și a zis: „Le faci pe amândouă deodată.” Și people pleaser-ul care nu voia să îl supere pe perfecționist a zis: „Bine, așa am să fac.” Așa că am terminat ambele facultăți că poate, poate perfecționistul va fi mulțumit. Nu a fost. A zis: „Acum faci Masteratul de psihologie Clinică, Consiliere psihologică și Psihoterapie”. Mai apoi mi-a zis că dacă vreau să am „succes” și clienți mulțumiți trebuie să particip la multe cursuri. Găsiți tot parcursul profesional al perfecționistului putin mai jos.

Perfecționistul acesta îmi dădea niște stări de anxietate destul de puternice. Totuși prin faptul că am mers la atâtea cursuri am reușit să îl ajut. Știți cum? Acum apare, dar cu o anxietate mult mai scăzută decât în trecut.

Stați că mai am un copil interior care s-a supărat că nu l-am menționat. În timpul masteratului și câțiva ani după, am lucrat ca educatoare. La acest job „m-a trimis” o fetiță rănită din ființa mea care suferea pentru că nimeni nu a fost alături de ea când plângea după mama ei. Ba mai mult educatoarea o și certa că nu tace. Am descoperit-o după vreo 30 de ani.   Ea era furioasă pe educatoarele care nu erau empatice. Eu adultul, nu înțelegeam reacțiile pe care le aveam. La urma urmei, fiecare se comportă cum poate, cine sunt eu să judec, zicea terapeutul din mine. Însă mai târziu am aflat că cine judeca era acea fetiță rănită care rămăsese blocată la vârsta de 3 ani. Și de fiecare dată când vedea că o educatoare nu se comportă ok, ieșea la suprafață. Am adus-o în prezent, am despovărat-o. A creat o echipă cu perfecționistul și predă cursuri pentru educatoare. Lucram într-o grădiniță și în capul meu aveam o altă „grădiniță”. Și când copiii mei interiori intrau în conflict cu copiii din clasă vă puteți imagina ce ieșea acolo. Adică mai bine nu vă imaginați. Însă am învățat să tratez cu blândețe și compasiune toți acești copii și creasem un mediu în care îmi era mai mare dragul să lucrez.

Și ce să vezi? Nu era de-ajuns că le aveam eu pe-ale mele am aflat că mai am și părți moștenite, adică traume transgeneraționale. Altfel spus, dacă bunica a trăit o experiență traumatică și nu și-a trăit durerea ci a îngropat-o, ghici ce? Trăiesc eu acum acea durere. Ce zici de asta? Dar e ok se rezolvă chiar și traumele astea. Și până la urmă moștenim și multe daruri de la strămoși, nu doar traume. Așa am ajuns la metoda constelațiilor familiale, care este o metodă de psihoterapie profundă și cu rezultate minunate. Am testat-o pe propria piele și apoi am hotărât să o dau mai departe.

Poate că citind povestea mea ai început să descoperi o parte din copiii tăi interiori. Abia aștept să le aflu povestea și să îi eliberăm împreună de poverile pe care le poartă pentru a putea zburda veseli și jucăuși.