Bunicul a murit

Să transmiți unui copil vestea că cineva drag a murit este dureros, dar esențial.

În ultimii ani am observat tot mai mulți părinți care încearcă să își protejeze copiii, evitând să le spună despre moartea unei persoane semnificative. Însă copiii simt mai mult decât credem. Ei percep schimbările din jur și emoțiile adulților: simt că ceva nu este în regulă, văd că mama plânge atunci când se vorbește despre bunic și, fără explicații, se simt confuzi și neliniștiți. Această discrepanță între ceea ce simt și ceea ce văd în jur poate provoca anxietate și confuzie.

Efectele asupra copilului pot fi vizibile: dificultăți de somn, iritabilitate crescută, probleme la școală sau la grădiniță. Părinții adesea nu înțeleg de ce apare această schimbare bruscă de comportament.

În cabinetul meu, de multe ori, la prima ședință cu părinții (fără copil), întreb: „Au avut loc evenimente semnificative în ultima perioadă?” De multe ori răspunsul inițial este: „Nu, totul e în regulă.” Totuși, observ că sunt îmbrăcați în negru. Atunci întreb direct: „A murit cineva apropiat?” Răspunsul vine rapid: „Da, dar copilul nu știe.”

„Este normal să doriți să vă protejați copilul”, explic. „Însă chiar dacă aparent copilul nu știe, el simte. Emoțiile pe care le experimentează se exprimă prin comportamente și reacții în corpul său.”

La următoarea ședință, părinții vin împreună cu copilul. Începem să discutăm despre moartea bunicului, folosind jocul și jucăriile pentru a-l ajuta să exprime ceea ce simte. Pe măsură ce conversația progresează, copilul devine tot mai calm și mai împăcat.

Câteva zile mai târziu, mama copilului îmi scrie mulțumindu-mi pentru sprijin și povestind că micuțul ei și-a revenit și că totul este din nou în regulă.