Cum vorbim despre moarte cu copiii între 2 și 7 ani

Conversațiile ar trebui să fie scurte, sincere, frecvente și să includă ceva cu care copilul să poată să se joace, cum ar fi figurine, păpuși, mașinuțe, lego, puzzle, creioane colorate sau cuburi.

Explică faptul că „mort” înseamnă că trupul nu mai funcționează. Nu înseamnă că „doarme”, „a plecat” sau „l-am pierdut”.

Vezi și articolul: De ce să NU evităm cuvântul moarte când vorbim cu copiii despre ea?

Joaca este primul limbaj al copilului. Joacă-te cu copilul tău în timpul primei și a multor conversații ulterioare. Poate părea că nu ascultă, dar absoarbe fiecare cuvânt și simte seriozitatea discuției. Învață despre moarte. Observă cum este integrată moartea în joaca copilului. Aceasta este o procesare și învățare normală. Dacă observi că în zilele următoare se joacă „de-a moartea” observă jocul lui cu multă curiozitate, poate chiar cerând detalii. Copiilor le place să vadă că adulții sunt interesați de jocurile lor.

Lasă copilul să ajute la alegerea unei persoane de sprijin, pe cineva pe care îl cunoaște bine și cu care se simte foarte confortabil, la care să apeleze atunci când un părinte sau îngrijitor nu este disponibil.

Recunoaște faptul că durerea pierderii se simte în inimă și în corp (copilul poate începe să acuze dureri de burtă/corp, probleme de somn/alimentație, letargie/hiperactivitate și probleme de atenție). În astfel de cazuri un psihoterapeut vă poate ajuta.

La această vârstă, moartea este percepută ca „reversibilă”. Folosește exemple din natură, cum ar fi florile sau animalele de companie, pentru a arăta că moartea este permanentă, nu doar pentru azi, ci în fiecare zi de acum înainte. Gândirea „magică” tipică la această vârstă poate crea concepții greșite. Chiar dacă adulții o pot considera dură, folosirea unor cuvinte directe și clare: a muri, moarte, mort, ajută copilul să gestioneze gândirea sa magică. Gândirea magică este credința copilului că ceea ce își dorește sau se așteaptă poate influența ceea ce se întâmplă. De exemplu, dacă un copil vrea ca ceva să se întâmple și se întâmplă, copilul crede că el a cauzat acel eveniment.

Încorporează credința familiei despre viața de apoi. Aceasta îl ajută pe copil să știe unde se află persoana decedată sau spiritul, aura, sufletul și energia vitală a acesteia pentru a menține o conexiune.

Repetarea întrebărilor este normală. La această vârstă, copilul nu are experiență pentru a relaționa cu moartea. Este un concept nou și necesită repetiție pentru ca copilul să înțeleagă ce înseamnă moartea. Nu evita răspunsul la întrebări, iar dacă copilul pune o întrebare la care nu știi răspunsul poți spune simplu: „Nu știu nici eu.”

Vezi și articolul: Să vorbesc cu copilul despre moartea bunicului său?