Stridia – poveste terapeutică
November 8, 2026
Când moare cineva drag. Cum le vorbim copiilor despre moarte?
Să îi spui unui copil că cineva drag a murit este una dintre cele mai dificile conversații. Din dorința de a-i proteja, unii părinți aleg să amâne această discuție, sperând că astfel îl vor feri de durere.
Însă copiii simt mai mult decât credem. Observă tristețea adulților, schimbările din familie și absența unei persoane dragi. Chiar dacă nu cunosc motivul, simt că ceva nu mai este la fel.
Când copilul simte că ceva nu este în regulă
În cabinetul meu, la prima întâlnire cu părinții, obișnuiesc să întreb:
„Au avut loc evenimente semnificative în ultima perioadă?”
Uneori răspunsul este:
„Nu, totul este în regulă.”
Totuși, observ că părinții sunt îmbrăcați în negru. Atunci întreb:
„A murit cineva apropiat?”
Răspunsul vine aproape imediat:
„Da, dar copilul nu știe.”
Este firesc să ne dorim să ne protejăm copiii. Însă chiar dacă aparent copilul nu știe, el poate simți că ceva s-a schimbat. Uneori, această neliniște se exprimă prin iritabilitate, dificultăți de somn sau schimbări de comportament.
Adevărul spus cu blândețe poate aduce siguranță
Copiii au nevoie de explicații simple, clare și potrivite vârstei lor. Este important să folosim cuvântul „moarte” și să evităm expresii precum „a adormit” sau „a plecat”, care pot crea confuzie.
Putem spune:
„Bunicul a murit. Corpul lui nu mai funcționează și nu se va mai întoarce la viață. Știu că poate fi greu să auzi asta. Și mie îmi este dor de el.”
Este în regulă să plângem atunci când vorbim cu copilul. Putem să îi arătăm tristețea noastră și să îi explicăm că emoțiile pot fi trăite împreună, fără ca el să devină responsabil pentru durerea noastră.
Când copilul are nevoie să exprime ceea ce nu poate spune în cuvinte
La următoarea ședință, părinții au venit împreună cu copilul.
Am început să vorbim despre moartea bunicului, folosind jocul și jucăriile pentru a-l ajuta să exprime ceea ce simțea. Nu am grăbit conversația și nici nu i-am cerut să vorbească despre ceva pentru care poate nu avea încă suficiente cuvinte.
Pe măsură ce discuția a continuat, copilul a devenit tot mai calm și mai împăcat.
Câteva zile mai târziu, mama mi-a scris un mesaj în care îmi mulțumea pentru sprijin și îmi povestea că micuțul ei își revenise și că lucrurile păreau să se așeze din nou în familie.
Pentru mine, acest moment a fost încă o reamintire a faptului că uneori, ceea ce îi ajută cel mai mult pe copii nu este să îi ferim de experiențele dureroase, ci să le oferim un loc în care să le poată înțelege și trăi.
Copilul nu trebuie să treacă singur prin durere
Nu avem nevoie de cuvinte perfecte. Nu trebuie să știm exact ce să spunem sau cum să răspundem fiecărei întrebări.
Avem nevoie, în schimb, de sinceritate, blândețe și disponibilitatea de a rămâne alături de copil, chiar și atunci când emoțiile sunt dificile.
Uneori, cea mai importantă formă de protecție este să îi oferim copilului adevărul, ținut cu blândețe în relația noastră.
Pentru că durerea pierderii poate fi împărtășită. Iar atunci când copilul simte că nu este singur cu ceea ce trăiește, poate începe să găsească, în ritmul său, o cale prin această experiență.
Alexandra Jarda | Psihoterapeut
