Cum vorbim despre moarte cu copiii între 2 și 7 ani

Cum vorbim despre moarte între 2 și 7 ani?

Când un copil pierde pe cineva drag, ne dorim să îl protejăm de durere. Uneori, ne este greu să găsim cuvintele potrivite. Alteori, ne temem că adevărul îl va răni prea mult.

Dar copiii au nevoie să înțeleagă ceea ce se întâmplă în jurul lor. Nu prin explicații complicate, ci prin cuvinte simple, sincere și multă apropiere.

Vorbește-i cu sinceritate

Chiar dacă ne este greu, folosește cuvintele moarte, a muri și mort. Explică-i că atunci când cineva moare, trupul nu mai funcționează. Nu mai respiră, nu mai simte și nu mai poate vorbi sau se mișca.

Evită să îi spui că persoana „a adormit”, „a plecat” sau „am pierdut-o”. Copilul poate înțelege aceste expresii literal și poate ajunge să se teamă de somn sau de plecările părinților.

Uneori, cuvintele cele mai simple sunt cele care îi oferă copilului cea mai mare claritate.

Nu trebuie să îi explici totul dintr-o dată

Conversațiile pot fi scurte, sincere și frecvente. Copilul va reveni la întrebări pe măsură ce încearcă să înțeleagă ceea ce s-a întâmplat.

Poate întreba astăzi unde este bunicul, iar mâine dacă mai vine. Nu înseamnă că nu a înțeles. Înseamnă că încearcă să așeze în lumea lui un lucru cu totul nou.

Dacă nu știi răspunsul, poți spune simplu: „Nu știu nici eu.”

Lasă joaca să fie parte din conversație

Joaca este primul limbaj al copilului. Puteți vorbi despre moarte în timp ce vă jucați cu păpuși, figurine, mașinuțe sau cuburi.

Poate părea că nu te ascultă, dar copilul absoarbe cuvintele și emoțiile tale, chiar și atunci când pare preocupat de altceva.

Dacă începe să se joace „de-a moartea”, privește jocul cu curiozitate. Poate își îngroapă figurinele sau inventează povești în care personajele mor.

Joaca este felul în care copilul încearcă să înțeleagă ceea ce încă nu poate spune în cuvinte.

Ajută-l să înțeleagă că moartea este permanentă

Între 2 și 7 ani, copilul poate crede că persoana care a murit se va întoarce. Moartea poate părea ceva temporar, asemenea somnului sau unei plecări.

Explică-i cu blândețe că moartea este permanentă și că persoana nu va reveni.

Copiii au și o gândire magică. Pot crede că dorințele, gândurile sau cuvintele lor influențează ceea ce se întâmplă. Dacă s-au supărat pe cineva care a murit, pot ajunge să creadă că au provocat moartea.

Asigură-l că nu a făcut nimic care să provoace moartea persoanei iubite. Nici gândurile, nici cuvintele și nici supărarea lui nu au cauzat ceea ce s-a întâmplat.

Păstrează loc pentru legătura cu persoana iubită

Vorbește-i despre credințele familiei privind sufletul sau viața de după moarte. Puteți povesti despre persoana care a murit, vă puteți aminti momente frumoase sau puteți păstra mici ritualuri care vă ajută să simțiți că legătura dintre voi continuă.

Fii atentă la ceea ce nu poate spune în cuvinte

Uneori, durerea se simte și în corp. Copilul poate acuza dureri de burtă, poate avea probleme de somn sau alimentație, poate deveni mai agitat ori mai retras.

Dacă aceste manifestări persistă sau îi afectează viața de zi cu zi, sprijinul unui psihoterapeut poate fi de ajutor.

Poți, de asemenea, să îl ajuți să aleagă o persoană apropiată, în care are încredere și la care poate apela atunci când tu nu ești disponibil.

Lasă-l să întrebe

Chiar dacă întrebările se repetă. Chiar dacă uneori nu știi ce să răspunzi. Chiar dacă unele dintre ele îți ating propria durere.

Copilul nu are nevoie să te vadă mereu puternic sau să găsești cuvintele perfecte.

Și poate că asta înseamnă, uneori, să stăm pur și simplu lângă el. Să îl ascultăm. Să îl ținem în brațe. Să îi răspundem încă o dată la aceeași întrebare.

Să îi arătăm că, și atunci când cineva moare, iubirea și grija celor rămași continuă.