Tu cum vrei să își amintească copiii de tine?

Atunci când am început să lucrez ca educatoare, sora mea mi-a zis:
– Tu îți dai seama că acești copii o să își amintească toată viața de tine?
– Hmmm nu m-am gândit la asta.

Și de la această întrebare s-au născut alte întrebări:
Cum vreau să își amintească copiii de mine?
Cum îmi doresc să reacționeze peste ani și ani când mă vor vedea? Să treacă pe partea cealaltă a străzii? Sau să zâmbească și să îmi spună că se bucură să mă vadă?

Îmi doresc să își amintească cu drag de mine de aceea încerc să îmi controlez emoțiile negative și să am o relație bună cu fiecare din ei. Nu să nu simt emoții negative. Ar fi imposibil, doar oameni suntem. Însă să le arăt copiilor că le putem gestiona. Să îi învăț că putem rezolva problemele vorbind calm și nu țipând. Încerc să gândesc pe termen lung. Copiii pe care eu îi educ și cu care mă joc AZI sunt viitorul de MÂINE.

Atunci când mă înfurii și îmi vine să reacționez cum nu aș vrea să reacționez în relația cu copiii, le spun: Sunt foarte furioasă (verbalizez emoția), dar o să respir adânc, număr rar până la 10 și încerc să mă liniștesc (le arăt modalități de a gestiona acea emoție). După ce mă liniștesc o să vorbim (știu că indiferent cum voi reacționa, copiii vor copia modelul meu, iar dacă eu vreau să copieze un model bun e nevoie de multă muncă cu mine). Apoi ne așeazăm toți pe scăunele și povestim: le spun cum mă simt eu când ei au un comportament care nu îmi place și ce mi-ar plăcea să facă în locul acelui comportament.

Exemple:
Atunci când voi alergați prin sală mi-e frică să nu vă răniți, de aceea aș vrea să mergeți normal.
Atunci când voi vorbiți tare și eu vreau să vă zic ceva, ca să mă auziți e nevoie să ridic tonul și să vă zic să faceți liniște. Când ridic tonul mă doare gâtul. Așa că atunci când vreau să vă zic ceva mi-ar plăcea să vă opriți din vorbit și să mă ascultați.

Toate acestea cu răbdare, calm, răbdare, calm, răbdare, calm…și tot așa.

Și când se termină rezervorul de răbdare și calm să ne gândim ce putem face pentru a-l reîncărca. Fiecare din noi are propriile resurse de a se „încărca”.

Psihoterapeut/ Educatoare Alexandra Jarda