Când un copil spune vorbe urâte altui copil

Azi la gradi a venit un copil și mi-a zis:

– Alexandra, el mi-a spus că sunt urât.
– Și ești urât?
– Da, sunt urât.
– Hai te rog cu mine. (îl duc la oglindă)
– Cine e acolo?
– Eu.
– Cum ești tu?
– Bine.
– Ești urât sau frumos?
– Sunt urât.
– Tu ești urât?
– Păi da uite cum arată. Oglinda e…
(oglinda e zgâriată fiind o oglindă din folie)
– Cum e oglinda? Nu te vezi bine?
– Da, nu mă văd bine.
– Hai cu mine. (îl duc la o altă oglindă)
-Cum te vezi tu pe tine în această oglindă?
– Bine.
– Ești frumos sau urât?
– Sunt frumos? (pe un ton neîncrezător)
– Da, ești frumos! Uită-te ce frumos ești.
– Da, sunt frumos!
– Acum te rog să mergi și să îi spui colegului tău că nu ești urât.

– Auzi mă! Eu nu sunt urât! (foarte hotărât)
– Ba ești urât!
– Nu mă, eu nu sunt urât! Mi-a spus ea! O vezi? Mi-a spus ea că eu sunt frumos! Eu sunt frumos mă, nu sunt urât!

E incredibil cum fiecare vorbă pe care cei din jur ne-o spun rămâne întipărită în mintea noastră.

Întrebarea e: Credem fiecare vorbă sau nu?

Din păcate copiii cred ceea ce le spun cei din jur și e important să îi învățăm că ceea ce spun ceilalți nu e neapărat adevărat. E bine să îi învățăm să pună la îndoială orice “etichetă” (ești urât) pusă de ceilalți.

Doar pentru că cineva îti spune că ești într-un fel, nu înseamnă că așa ești.

Psihoterapeut / Educatoare Alexandra Jarda
Programări la: 0746013907