Contactul vizual

Cum e cu acest contact vizual între părinte și copil? Sau între orice alt adult și copil.

În primul rând contactul vizual este o modalitate de exprimare a dragostei față de copil. Dacă ne gândim la bebeluși putem spune că bebelușii efectiv se hrănesc din privirea părinților. Câți dintre dumneavoastră vă priviți copilul în ochi atunci când îi spuneți ceva? Sau: când vă priviți copilul în ochi? De multe ori adulții privesc copiii în ochi când doresc să le transmită un mesaj negativ. Le spun pe un ton furios: „Uită-te la mine! Așa…”

De ce îi spuneți copilului „Uită-te la mine? Oare pentru că vreți să vă audă? Vreți să vă audă și îi cereți să vă vadă? Oare de ce?

Sau ce mai facem, noi adulții, de multe ori ? Când ne „supărăm” pe copil, evităm contactul vizual, pentru a-l „pedepsi”. V-ați observat vreodată pedepsindu-vă copilul prin evitarea contactului vizual?

Ceea ce aș mai dori să spun însă e că eu de obicei la grădi fac muuuuulte genoflexiuni. De ce? Pentru că mă cobor la nivelul fiecărui copil, îl ascult și îi vorbesc privindu-l în ochi, fiind la același nivel cu el. Și pentru că eu sunt una și ei sunt 28 încerc să îl ascult pe fiecare, însă uneori nu reușesc. Și într-o zi săptămâna trecută un copil dorea să îmi spună ceva. I-am spus: „Așteaptă te rog puțin, acum vorbesc cu altcineva (vorbeam cu colega de grupă). Din nou: „Vreau să îți spun ceva Alexandra.” (Altfel spus: „Auzi-mă și coboară la nivelul meu să îți zic”) Din nou: „Așteaptă te rog puțin…”. Și pentru că era foarte important ce dorea el să îmi zică și nu a mai putut aștepta și pentru că imaginația copiilor depășește toate limitele, ce credeți că a făcut? S-a urcat pe masă în picioare ca să fie la nivelul meu, mi-a pus mâna pe față și mi-a întors capul spre el: „Vreau să îți spun ceva.” M-am distrat foarte tare de această întâmplare și m-am gândit: „Copiii mei chiar au înțeles ideea asta cu contactul vizual”. :)))