Așa cum poate ai observat deja doresc să îți spun că eu am două roluri profesionale: rolul de educatoare și cel de psihoterapeut.
Am început să lucrez ca educatoare de la vârsta de 19 ani, însă doar pentru o lună deoarece am început facultatea. La acea vreme visul meu era să ajung psiholog, însă era destul de departe, având în vedere că abia începusem facultatea de Psihologie.
În paralel cu Facultatea de Psihologie am studiat și la Facultatea de Sociologie. După terminarea celor două facultăți, m-am înscris la Masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere Psihologică și Psihoterapie din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca. În timpul masteratului mi-am reluat postul de educatoare.
Inițial nu intenționam să rămân prea mult în acest domeniu, însă după câteva luni neîntrerupte de muncă la grădiniță cu copiii, am simțit că acolo e locul meu și că nu voi renunța curând la rolul de educatoare. După terminarea masteratului am început să lucrez ca psihoterapeut, dar n-am renunțat la rolul de educatoare deoarece timpul îmi permitea să am ambele joburi.
În prezent mi-am păstrat cele două roluri și consider că acestea se îmbină foarte frumos, astfel: așa cum uneori copiii au nevoie de o minte de psiholog care să analizeze situațiile din grădiniță cu empatie, curiozitate și cunoștințe despre cum funcționează mintea umană, tot așa și adulții au nevoie de un suflet de educatoare, de o persoană blândă și caldă care să fie acolo pentru ei și să le ofere sprijin, îndrumare și încurajare în momentele dificile. Din punctul meu de vedere, în fiecare dintre noi se află un suflet de copil care are nevoie de sprijin în anumite momente din viață.
Aș dori să menționez un al treilea loc de muncă pe care l-am avut, și care a contribuit la formarea mea, și anume cel de animator la petreceri pentru copii. Cu toate că era un job de weekend, am învățat foarte multe despre relații și despre dinamicile din familii în acea perioadă. La o petrecere pentru copii toată lumea părea veselă, toți oamenii zâmbeau, se bucurau de ziua de naștere a copilului. Îmi dădea impresia că există doar familii fericite.
Cât de frumos! Era o lumea de basm, mai ales că uneori jucam roluri de personaje din povești.
În schimb, în cabinetul meu de psihoterapie veneau familii triste, oameni care aveau nevoie de ajutor pentru că se aflau în suferință. Probabil dacă acesta ar fi fost singurul meu job aș fi avut impresia că marea majoritate a familiilor sunt triste. Și de multe ori am observat că membrii unei familii văd în societate acele familii perfecte pe care eu le vedeam la petreceri și au impresia că doar în familia lor există probleme.
Și pentru că viața e plină și de momente pline de bucurie, dar și de momente de tristețe, la grădiniță vedeam lumea familiilor așa cum e ea: cu bune și rele.
Toate aceste experiențe de viață m-au ajutat să conștientizez faptul că nu există familii perfecte sau oameni perfecți și că în fiecare familie există perioade frumoase, dar și perioade mai dificile în care membrii acestora au nevoie de ajutor. Iar în perioadele dificile e nevoie uneori de ajutorul unei persoane externe sistemului familial, care îi poate ajuta pe membrii familiei să vadă dificultățile dintr-o altă perspectivă. Scopul meu terapeutic este de a reduce suferința oamenilor și de a le fi alături în diferite momente din viața lor. Un psihoterapeut poate oferi ajutor familiilor nu doar în momente dificile, ci și în momente care presupun diverse tranziții.
Timp de 4 ani am urmat o formare în psihoterapie familială sistemică care a contribuit enorm de mult la formarea mea ca psihoterapeut.
La formarea mea au contribuit și toate cursurile și workshopurile la care am participat de-a lungul anilor, dar și cărțile pe care le-am citit.
Dacă te afli aici pentru că ești în căutarea celui mai bun psihoterapeut, aș dori să îți spun că eu nu cred că există „cel mai bun psihoterapeut”. În schimb cu siguranță există cel mai bun psihoterapeut pentru tine. Îți vei da seama că e psihoterapeutul perfect pentru tine în momentul în care vei începe să relaționezi cu el. Atunci când vei simți că ești gata să îți deschizi sufletul în fața acelei persoane înseamnă că l-ai găsit. Asta doar tu poți știi și nimeni altcineva.