Psiholog sau psihoterapeut pentru copii?
November 10, 2025
Copilul, ghidul nostru către lumea familiei
February 23, 2026
Cred că nu voi uita niciodată o întâmplare de acum mulți ani.
Eram într-o sală de așteptare la medic și am observat două mame, fiecare cu fetița ei de 3 ani. Una dintre fetițe era foarte vorbăreață, cealaltă abia spunea câteva cuvinte.
Mama fetiței care vorbea mai puțin era uimită de cât de mult vorbea cealaltă și își dorea să afle „rețeta”.
Mama: Dar de ce fetița mea nu vorbește? Doar toată ziua o las la televizor și acolo într-una se vorbește!
Îmi amintesc că, la vremea aceea, eram elevă în clasa a IX-a la pedagogic și, deși nu aveam încă prea multe cunoștințe de psihologie, m-a surprins foarte tare această observație.
M-am gândit atunci: Dar televizorul nu vorbește cu fetița. Nu îi răspunde, nu o ascultă și nu așteaptă să îi spună ceva.
Vorbiți cu copiii voștri!
Există numeroase cercetări care arată cât de importantă este interacțiunea directă cu adultul pentru dezvoltarea limbajului copilului. Iar asta începe încă din primele luni de viață.
Poate vă întrebați:
Părinte: Ce să vorbesc eu cu un copil de câteva luni? Oricum nu înțelege!
Ba da, copilul receptează mult mai mult decât ne imaginăm. Chiar dacă încă nu poate răspunde prin cuvinte, vocea, intonația și cuvintele noastre îl ajută să descopere lumea limbajului.
De exemplu, atunci când îl îmbrăcați, îi puteți povesti ceea ce faceți:
„Uite, acum mami îți pune bluzița portocalie. Are mâneci lungi. Și pantalonii sunt maro. Iar acum îți punem gecuța, pentru că afară e frig.”
Nu trebuie să inventați conversații complicate. Vorbiți despre lucrurile pe care le faceți, despre ceea ce vedeți și despre lumea din jurul vostru.
O conversație în autobuz
Îmi amintesc și o altă întâmplare. Mergeam cu autobuzul și am observat o mămică ce vorbea continuu cu fetița ei, care avea aproximativ 10–11 luni.
„Acum stăm la semafor, pentru că e roșu. Când e roșu, ne oprim. Uite, acum s-a făcut verde și autobuzul pornește. Suntem lângă primărie. Uite o mașină albă! Mașina este parcată.”
Și știți ce mi s-a părut minunat?
Nu neapărat ceea ce îi spunea, ci faptul că vorbea cu fetița ei. I se adresa. O includea în lumea ei.
Dragi părinți…
Vorbiți cu copiii voștri!
Nu doar când vă întreabă ceva. Nu doar când încep să vorbească. Vorbiți-le încă de când sunt bebeluși.
Povestiți-le ce faceți, ce vedeți, ce simțiți. Ascultați-i. Răspundeți-le. Lăsați loc și pentru cuvintele lor.
Pentru că limbajul nu se dezvoltă doar auzind cuvinte. Se dezvoltă în relație, în schimbul viu dintre două persoane.
Iar un televizor, oricât de mult ar vorbi, nu poate înlocui această relație.
Alexandra Jarda
Minte de psiholog, inimă de educatoare.
