Psiholog sau psihoterapeut pentru copii?

Psiholog sau psihoterapeut pentru copii. Care este diferența?

Cei mai mulți părinți nu stau să se întrebe dacă au nevoie de psiholog sau psihoterapeut pentru copilul lor. Când copilul plânge des, are crize de furie sau pare că are întârzieri în dezvoltare nu te gândești la titluri profesionale. Te gândești cum să îl ajuți.

Totuși, există o diferență importantă între un psiholog clinician și un psihoterapeut.

Ce face un psiholog clinician?

Psihologul clinician este specialistul care face evaluări clinice.

Asta înseamnă că poate:

• aplica teste standardizate

• evalua dezvoltarea cognitivă și emoțională

• formula un diagnostic

• oferi documente oficiale și recomandări

Dacă există suspiciuni de tulburări de dezvoltare, dificultăți persistente sau ai nevoie de claritate diagnostică, evaluarea clinică este un pas potrivit și responsabil.

Este un cadru mai structurat, orientat spre clarificare.

Ce face un psihoterapeut pentru copii?

Psihoterapia nu începe cu întrebarea „Ce are copilul?”

Psihoterapeutul este specialistul care întreabă: „Ce simte copilul?”

Nu pornește de la diagnostic, ci de la relație.

Psihoterapeutul nu pune diagnostic, ci creează un spațiu în care copilul poate începe să se simtă în siguranță.

În psihoterapie ne apropiem de emoțiile și nevoile din spatele comportamentului.

Un copil care lovește nu este „rău”.

Un copil care țipă nu este „obraznic”.

Un copil care se retrage nu este „problematic”.

Comportamentul este un limbaj.

Psihoterapia încearcă să îl înțeleagă.

Evaluarea în psihoterapie

Un psihoterapeut observă și evaluează, dar altfel decât într-un cabinet clasic.

Psihoterapeutul observă:

• cum se simte copilul – ce emoții apar și cât de ușor le poate exprima

• cum relaționează – cât de încrezător se simte în prezența adultului, cum inițiază sau răspunde la contact

• ce îl activează și ce îl blochează – ce situații îl sperie, îl frustrează sau îl relaxează

• cum se comportă în joc – cum folosește jucăriile, personajele și poveștile pentru a-și arăta lumea interioară

Toate acestea se fac prin joacă pentru că în joc copilul proiectează gândurile, fricile, dorințele și conflictele lui interioare.

Nu se caută etichete sau diagnostice aici.

Se caută înțelegere și sens, pentru ca adultul să poată sprijini copilul să își regleze emoțiile și să învețe să se simtă în siguranță.

Abordarea mea

Pentru mine psihoterapia este o muncă în profunzime, uneori lentă și întotdeauna relațională. Cred că schimbarea apare atunci când copilul simte că este în siguranță în relație cu psihoterapeutul. Uneori, în funcție de dificultățile copilului, poate fi nevoie de câteva ședințe până ca el să înceapă să se deschidă. Niciodată nu grăbesc procesul, am răbdare cu ritmul fiecărui copil. Și niciodată nu folosesc rușinarea ca metodă și nici nu „cert” copilul.

Psihoterapia nu este despre a „repara” copilul. Este despre a-l ajuta să se descopere, să se înțeleagă pe sine și propriile emoții.

Psihoterapeut Alexandra Jarda