Cum setăm limite?

Copiii au nevoie de limite. Ce înseamnă asta?

Este important ca părinții să știe când să îi spună copilului: „Stop! Asta nu este în regulă. Nu pot să te las să faci asta!” Sau, pur și simplu, un „NU” ferm atunci când situația o cere. De exemplu, când vrea să stea în mașină fără centura de siguranță sau când insistă să primească cea mai scumpă jucărie.

Multor părinți le este teamă să impună limite și ajung să îi lase pe copii să facă ceea ce vor. Fără supărare, dar asta nu înseamnă libertate, ci permisivitate. Iar atunci când nevoile și siguranța copilului nu sunt protejate, poate deveni chiar neglijență.

Un copil are nevoie să știe că există lucruri care îi sunt permise și lucruri care nu îi sunt permise.

Nevoia copiilor de limite a fost descrisă foarte frumos de pedagogul Janet Gonzalez Mena prin următoarea metaforă:

Atunci când copiii testează limitele, de multe ori caută tocmai aceste „balustrade” de care au nevoie pentru a se simți în siguranță.

Dacă adultul spune un lucru, dar apoi se răzgândește, este ca și cum balustrada s-ar mișca. Copilul încearcă să se sprijine pe ea, dar descoperă că nu este stabilă. Și atunci, cum mai poate avea încredere că este în siguranță?

De aceea, este atât de important să stabilim limite și să ne ținem de ele. Dacă am spus că nu se poate, nu înseamnă că ne răzgândim după zece minute de insistențe.

Adultul este cel care are ultimul cuvânt, iar copilul are nevoie să știe că se poate baza pe el. Da, copiii testează limitele. Uneori, le testează de zeci de ori. Dar atunci când adultul rămâne ferm și consecvent, copilul învață că poate avea încredere în ceea ce îi spune.

Credeți că mie nu îmi testează copiii limitele? Zi de zi, 27 de copii!

Unii insistă de zeci de ori:

Și tot așa continuă unii copii de 5, 10, 15, chiar 20 de ori. Insistă.

Și credeți-mă că este supeeeer greu să nu cedezi! Mai ales când încep cu dulcegării, cu „te iubesc” și „ești cea mai bună”. Te topești, da, știu!

Dar mai știți balustrada? Și ea se topește. Și ghiciți ce? Dacă se topește balustrada, copilul nu se mai simte în siguranță. Nu mai simte că poate avea încredere în ceea ce îi spui. Doar ai spus că nu se poate și apoi ai cedat, nu?

Repet, nu este ușor să nu cedăm, dar este important! Pentru binele copiilor.

Și este important să le explicăm de ce nu le permitem anumite lucruri. Într-un mod realist, pe înțelesul lor.

Am auzit și replici de genul: „Nu se poate și gata!”

Normal că insistă copilul! Are nevoie să înțeleagă de ce nu se poate. Nu este suficient să îi spunem că nu, fără nicio explicație.

Am impresia că multor părinți le este teamă că îi vor supăra pe copii și că vor pierde iubirea lor dacă le impun limite.

Dar copiii oricum vă iubesc. Chiar și atunci când le spuneți NU. Chiar și atunci când sunt supărați pe voi.

Aaaa! Și dacă auziți că vă spun lucruri urâte atunci când le impuneți limite, gândiți-vă că aceasta poate fi modalitatea lor de a-și exprima frustrarea. Nu înseamnă că nu vă iubesc și nici că acele cuvinte reflectă neapărat ceea ce simt cu adevărat pentru voi.

Dacă eu le impun limite copiilor, îmi spun că sunt cea mai rea și că mă pârăsc la mamele lor. Credeți că îi cred?

Oricum, după ce le trece supărarea, îmi spun din nou că mă iubesc.