Există sau nu există Moș Crăciun?

– Am înțeles. Deci de când ai aflat că nu există Moș Crăciun, tu nu îți mai dorești nimic?
– Nu.
– Dar cum adică nu există Moș Crăciun?
– Păi nu există. Sunt părinții.
– De unde știi tu asta?
– Părinții mei mi-au zis că nu există Moș Crăciun. Și unii colegi mai cred că există. Și eu de când am aflat asta nu-mi mai doresc nimic. Parcă și sărbătorile nu mai sunt cum erau. N-au niciun sens, e ca și cum nu mai există.
– Doar pentru că ai aflat că nu există Moș Crăciun?
– Păi da.
– Vrei să îți spun ce cred eu?
– Ce?
– Eu cred că Moș Crăciun există. Adică cine e acest Moș Crăciun?
– E o invenție prostească. (furioasă)
– Ai vrea să îți spun povestea pe care o știu eu?
– Ok.
Și am inventat eu o poveste adaptată contextului pe baza legendei lui Moș Crăciun.
– Moș Crăciun era un om bătrân care locuia într-un sat și căruia îi plăcea să îi facă pe ceilalți fericiți. El simțea bucurie văzând că ceilalți sunt bucuroși. Tu când îți dorești ceva transmiți dorința ta lui Moș Crăciun și Moș Crăciun transmite dorința ta părinților tăi, iar părinții tăi îți dăruiesc ceea ce ti-ai dorit.
– Ăsta e și planul meu. Să nu zic nimănui ce îmi doresc și să văd eu dacă o să ghicească ei ce îmi doresc.
– Deci tu știi totuși ce îți dorești, ai dorințe, doar că nu vrei să le spui.
– Da. Și dacă ei nu ghicesc ce îmi doresc, am toate dovezile că Moș Crăciun nu există! Corect?
– Corect. Totuși dacă te gândești că moș Crăciun e un om, un om nu are cum să împartă cadouri la milioane de copii.
– Nu m-am gândit la asta.
– În momentul în care oamenii au văzut ce fericiți sunt datorită domnului Crăciun, au cerut tot mai mulți daruri și bucurie de la el. Iar pentru că el nu a mai reușit să facă față atâtor cereri a făcut o ședință cu toți părinții și le-a zis că are nevoie de ajutorul lor și să fie ei cei care dăruiesc cadouri copiilor lor atunci când el nu reușește.
– Dar ce a putut el să facă o ședință cu toți părinții din lume? Așa ceva nu se poate.
– A făcut o ședință cu câțiva părinți care au transmis mesajul lui altora și altora. Iar în acele momente fiecare om care dăruia ceva simțea exact aceeași bucurie pe care o simțea Moș Crăciun. De aceea noi zicem că vine Moș Crăciun. Practic cineva ne dăruiește ceva și simte bucurie pentru că ne vede că noi simțim bucurie. De aici vine magia Crăciunului.
– Asta înseamnă că și eu aș putea să fiu moș Crăciun?
– Exact!

A fost o poveste cu happy-end dar care a fost o adevărată provocare pentru mine. Nu știu cum mi-au venit cuvintele. Ce știu e că intenția mea a fost ca acea fetiță să nu își piardă dorința, speranța. Iar zâmbetul de pe fața ei și modul în care i s-a schimbat starea mi-a arătat că a fost o poveste de succes pe care m-am gândit că acum e momentul să o împărtășesc cu voi.

Vă doresc să simțiti bucuria de a dărui și de a primi din toată inima.